Un consorțiu din Olanda format din C-Job Naval Architects, Proton Ventures și Enviu și-a anunțat intenția de a cerceta și demonstra “fezabilitatea tehnică și rentabilitatea unui tanc de amoniac alimentat de propria sa încărcătură”.
Acest proiect pe doi ani începe cu studii teoretice și de laborator și se va încheia cu o demonstrație a propulsiei motoarelor maritime având amoniacul drept combustibil cu zero emisii. Potrivit echipei de arhitecți navali olandezi, primul tanc pe bază de amoniac ar putea deveni o realitate în următorii 10 ani.
Deși multe proiecte studiază tehnologii noi precum celule combustibile , electrificare și puterea de propulsie regenerabila (vântul) pentru navele de transport, pana acum singurele soluții viabile pentru combustibili neutri din punct de vedere al emisiilor de carbon sunt biocombustibilii și hidrogenul. Cu toate acestea, potrivit unui raport recent publicat de Lloyd’s Register, este puțin probabil că biocarburanții să fie adoptați în viitorul apropiat drept combustibil marin datorita disponibilității lor limitate. Potrivit aceluiași raport, hidrogenul este un combustibil prea puțin rentabil pentru sectorul maritim (fiind mult mai adecvat industriei aeronautice), întrucât densitatea sa energetică este atât de scăzută încât pentru a putea transporta o cantitate suficientă de combustibil ar trebui sa să renunțe la o cantitate mult prea mare de încărcătură.
Niels de Vries, arhitectul sef ce conduce echipa de cercetători a olandezilor de la C-Job Naval Architects, a declarat că împreună cu câțiva armatori analizează potențialul pe care îl are utilizarea amoniacului drept combustibil pentru navele și operațiunile lor. în raportul “Aplicarea sigură și eficientă a amoniacului drept combustibil marin” C-Job Naval Architects împreună cu partenerii Proton Ventures și Enviu au abordat problematica reducerii emisiei gazelor de sera în varianta utilizării amoniacului. Raportul prezinta conceptul unui tanc chimic de 54.000 TDW alimentat cu propria încărcătură, și anume amoniacul. Concluzia raportului este că în prezent soluția optimă ar fi că tancul să fie propulsat de un motor cu combustie internă care ar putea arde amoniac sau motorină. De Vries crede că și alte tehnologii precum celulele combustibile ar putea deveni o alternativa în viitor dar că în acest moment acestea sunt greu accesibile. Echipa și-a bazat calculele pe utilizarea amoniacului verde provenit din hidrogen regenerabil.
De Vries a spus că a fost rezervat în estimarea costurilor utilizând un preț de aproximativ 850 EUR (963 dolari) pe tonă pentru amoniac, considerând că este puțin mai mult decât de trei ori costul combustibilului cu conținut scăzut de sulf, dar menționând că se așteaptă că amoniacul să își reducă prețul în timp. Pentru a putea justifica niște cheltuieli mai mari, proprietarul unei nave va avea nevoie fie că proprietarul mărfii să plătească mai mult pentru un transport curat, fie că energia verde sa devina mai accesibila. “Producția de energie din surse regenerabile este momentan în impas”, a spus el.
În ceea ce privește problemele legate de toxicitatea amoniacului, De Vries a declarat că sunt necesare sisteme de detectare și ventilație adecvate pentru a se asigura o gestionare corecta a acesteia. De asemenea, ar mai fi necesare supapele de închidere operate de la distanță, pentru a face față scurgerilor.
Liderul grupului de cercetători a mai afirmat că pentru viitor el vede o combinație de hidrogen, amoniac și metanol utilizați împreună că așa cum se întâmplă acum cu benzina și motorina. Tipul navei, profilul operațional, infrastructura locală și alți factori vor influența preferințele pentru combustibil.
“Nu cred că va fi un singur tip de combustibil. Ar trebui să se completeze unul pe celălalt, nu să se elimine, singurul care ar trebui eliminat este combustibilul fosil” au fost cuvintele cercetătorului olandez.
