Situația tancului petrolier Agia Zoni II scufundat în Grecia duminică dimineață evoluează în cel mai neplăcut mod. Pe de-o parte s-au adeverit previziunile primarului insulei Salamina, Isidora Papathanasiou în privința unei poluări masive, pe de alta parte ies la iveală tot mai multe nereguli, abateri grave și cel mai probabil o afacere necurată.
Pe măsură ce unele lucruri încep să se lămurească și să capete sens, alte întrebări se ridică și aștern o umbră de suspiciune asupra evenimentului petrecut în dimineața de 10.09.2017. O afacere dubioasă pare să se contureze în tot acest context.
Conform ultimelor informații din presa elena și de pe site-urile de specialitate, tancului petrolier Agia Zoni II (construit în 1972) i s-a retras clasificarea DNV-GL în luna august a anului 2008, iar de atunci nu a mai obținut o alta clasificare. Ultimele inspecții PSC au fost efectuate în Iunie 2008 în Danemarca fiind descoperite multiple deficiențe dintre care se remarcă neconformitățile legate de MARPOL și de respectarea măsurilor privind siguranța echipajului. Mai mult decât atât, în bazele de date disponibile online nava are statutul „dead” (moarta/dezafectata) sau a fost declarata de-comisionată/pierdută.
„Dead ship” este practic o navă dezafectata care a fost retrasa permanent din navigație. Doar faptul ca a fost retrasă din activitățile de comerț nu definește un vas ca fiind dezafectat, trebuie ca acesta să nu mai îndeplinească condițiile minime necesare scopului pentru care a fost construit – navigația. Cu toate acestea informațiile AIS arata ca nava avea activitate iar presa greaca chiar detaliază ultimul voiaj al navei. Toate aceste informații clarifica unele lucruri explicând de ce la bordul navei se aflau în momentul incidentului doar doua persoane: în realitate acestea nu reprezentau echipajul minim de siguranță ci paznici ai „depozitului plutitor” de combustibil.
In aceste condiții, cum a fost posibil ca autoritățile elene să nu observe mișcările navei în gura portului din Pireu (deși nava utiliza sistemul de identificare automata AIS)? Cum a putut să nu aibă cunoștința despre activitățile comerciale (bunkeraj) ale unei nave declarate dezafectate? De ce s-a încercat în prima faza mușamalizarea incidentului prin minimizarea gravității și ascunderea informațiile despre poluarea din zona?
Efectele imediate ale poluării cu hidrocarburi au atras atenția mass-mediei locale și internaționale. Păcura, uleiul și motorina aflate la bord s-au răspândit pe o arie largă în zona de ancoraj a portului Pireu de jur împrejurul epavei. Țărmul insulei Salamis și costa Pireului au fost grav poluate. Zona are un ecosistem marin bogat, iar multe comunități locale se bazează pe pescuit pentru a se întreține atunci când comerțul turistic este slăbit.
Autoritățile elene au fost nevoite să recunoască starea de fapt si, mai mult decât atât, să se declare depășite de evoluția fenomenului. Pentru a putea face situației cat mai eficient, pe lângă masurile întreprinse, soluțiile utilizate, întinderea barierelor plutitoare antipoluare, grecii au solicitat și ajutorul Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă. Conform planului de intervenție pentru astfel de situații EMSA a pregătit imagini satelitare ale zonei afectate, a mobilizat o navă specializata în operațiunile de răspuns împotriva poluării (OPR – oil pollution response) si, cel mai probabil, va trimite experți la fața locului.
Cantitatea totală de hidrocarburi aflate la bordul navei (combustibil propriu sau în vederea operațiunilor de bunkerare) nu este una foarte mare, tancul fiind unul de dimensiuni mici. Totuși 2500 de tone de combustibil nu se pot ignora (ca și comparație fiind vorba de aceeași cantitate ca și în cazul naufragiului pasagerului Costa Concordia din noaptea de 13 Ianuarie 2012). Volumul este însă cu mult sub cantitățile deversate în cazul altor poluări „celebre” cum ar fi cazul Prestige (care în 2002 a deversat 63.000 tone de combustibil pe coasta Spaniei), a tancului grecesc Atlantic Empress I (care în Iulie 1979 a deversat 287.000 tone pe coasta insulelor Tobago din Marea Caraibelor) sau Deepwater Horizon care în Aprilie 2010 a deversat intre 560-585 de mii de tone de hidrocarburi grele în Golful Mexico al Statelor Unite.
La această oră operațiunile de ranfluarea a tancului și de depoluare a zonei sunt în plină desfășurare. De asemenea, ancheta evenimentului este în curs în vederea lămuririi tuturor aspectelor ce au condus la acest dezastru ecologic.
Continuarea aici …
[…] Continuarea aici […]